Te-am cunoscut în visele trecute
Prin geana mea... clipirilor oprită.
Uşor, ca dorul clipelor tăcute,
Te-ai strecurat în noaptea adormită.
Cu zâmbet, flori îţi deschideau cărarea
Şi fluturi te-nsoţeau în drumul tău.
La semnul tău, apoi, s-a deschis zarea
Şi-ai dispărut... şi tu şi visul meu.
Mi-aş fi dorit să scap de lumea tristă,
Urmându-te pe veci, ca un proscris,
În altă lume… care nu există...
De-atunci, te-aştept în fiecare vis
Şi rog cu lacrimi neputinţa sorţii,
În noaptea ta de vis să mă transform,
Să stăm ascunşi în pântecele nopţii,
Acolo unde visele nu dorm.
-->
Comentarii