Nu ştiu de ce nu sunt bucuros sau sunt şi nu mă ştiu
venit, încă, în pragul primăverii de afară sau o fi dorul
înciudat că se repetă timpul
şi păsări cântă
şi soarele e sus
şi flori dansează
şi (doar) ghiocei
mi se adaugă în păr şi la mine nu se repetă nimic, doar se adună.
Trece tinereţea, se mută de la trup, la suflet. Îi înmugureşte, mereu,
zborul pe cer, îi limpezesc ochii, dezgheţ lacrimi uitate stană de piatră.
Mi-e frică să le las aşa. Poate mă inundă deodată, toate
şi greu, grele sunt
şi e târziu
şi am uitat să mă joc.
Mai sunt sau era zgâraiată banda de la filmul vieţii. Eu, într-o pauză,
urmăresc sala plină de spectatori, măşti ale clipelor ce au fost şi ceaţă
sau
mi s-a împăienjenit privirea,
la uşă, era înghesuială.
Pentru mine sau pentru ei aşteptau să (-şi) vadă rolul?
În colţ de buze se naşte un sunet. Râdeam, râd cu
pofta lăsată gaj în anticamera, debaraua cu haine
le las pe cele ale iernii. Îmbrac zborul.
25.02.2016 ora 11,59’
-->
Comentarii