ADIERE.

ADIERE...

Adierea mea sfântă din cer de tăcere 
în somn nu te pierzi ești în visul din noi, 
aprinzi Universul durerii din sfere 
să pot să ajungi de îs furtuni, de sunt ploi. 
Ființa  ta-i vis, virtuții plamanda 
peste drumuri de taină în viscerele nopții 
alăptată de piatră în schimbare, osânda 
printre frunze silabe, prefăcute în adopții. 
Ești toamna mea vis din timpul târziu 
frumoasa nervură ascunsă doar vinii 
va veni și o clipă cu tine să fiu, 
ca dar al trăirii din fantasma luminii. 
Adierea mea sfântă te chem neîncetat 
în seva copacilor din toamnă mă nărui, 
alergând peste timpuri după visul curat 
ca pradă a iubirii, osândei mă dărui.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->