Adierea mea sfântă
Adierea mea sfântă din cer de tăcere,
în ambiții virgine, te găsesc dreptul rost,
aprinzi universul...durerii din sfere,
se pare la porți, începutul a fost.
Ți-e ființa un vis... virtuții plămândă,
pe drumuri de taină din viscerele nopții,
alăptată de piatra purtată osândă,
printre frunze săruturi, prefăcute-n adopții.
Ești visul meu toamnă, din timpul târziu,
armonia de taină,ascunsă doar vinii,
va veni și o clipă, cu tine să fiu,
între ape, uscat, din fantasma luminii.
Adierea mea sfântă, mi-ești cânt neîncetat,
în seva copacilor, doar ție mă dărui,
tu-mi împarți relieful, între ape, uscat,
când eu pradă iubirii, sentinței...mă dărui.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii
Semn de placuta lectura!
un poem mirific ale carei reverberatii aduc primavara sufletului.
Versuri pline de dăruire!