Adierea mea sfântă

Adierea mea sfântă


Adierea mea sfântă din cer de tăcere,
în ambiții virgine, te găsesc dreptul rost,
aprinzi universul...durerii din sfere,
se pare la porți, începutul a fost.

Ți-e ființa un vis... virtuții plămândă,
pe drumuri de taină din viscerele nopții,
alăptată de piatra purtată osândă,
printre frunze săruturi, prefăcute-n adopții.

Ești visul meu toamnă, din timpul târziu,
armonia de taină,ascunsă doar vinii,
va veni și o clipă, cu tine să fiu,
între ape, uscat, din fantasma luminii.

Adierea mea sfântă, mi-ești cânt neîncetat,
în seva copacilor, doar ție mă dărui,
tu-mi împarți relieful, între ape, uscat,
când eu pradă iubirii, sentinței...mă dărui.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->