Sunt singur. În față, foaia goală
Mă-ndeamnă să îți spun tot ce gândesc,
Da-n haos mintea-ntunecată-mi zboară
Și vorbe fără sens nu vreau să îți rostesc.
Nu vreau să-ți spun că marea-nvolburată,
Din ochii mei revarsă rece și sărată,
Când gândul meu nebun, spre tine iar mă poartă,
În amintirea clipelor frumoase de-altădată.
Nu vreau să-ți spun că cerul meu mă-deamnă
Să zbor neîncetat spre cerul tău.
Dar nori -ntunecati în jurul tău se-adună
Și se transformă-ncet în cel mai aprig hău.
Și din acest abis, adânc, de netrecut ,
In disperare-ți strig și nu vrei să auzi.
Cu inima-mi rănită , mă-ntorc la început,
La foaia mea cea goală și la obraji-mi uzi.
Și-atunci cu resemnare, sleit, eu îți șoptesc
Cuvinte nerostite : adio… te iubesc !
Caprar Florin
-->
Comentarii
Multumesc din suflet doamna Agafia!
Frumos si sensibil!