Cu roadele de prin livezi, din vii și crizantemele înmiresmate,
Tu, an de an pe plaiul nostru vii, belșug aduci, tarabele-s bogate
Și clinchete de clopoței aduci, în recreații – școala e-ncepută,
Iar frunzele din codru le usuci, și-un arămiu fermecător rezultă.
Vine și ploaia rece, „mocănească”, o binecuvântare pentru-ogor,
În care grâul semănat o să-nfrățească și-un lan va fi în anul viitor.
Cocorii zboară către plaiuri calde, în șiruri lungi, trasate elegant,
Melancolia, vine să ne scalde, realizând că totul e pasant.
Cu tine toamnă, punem la legat, încă o filă-n cartea vieții noastre,
Tu ești ca un adevărat regat, plin de culoare și-nsușiri măiastre –
Trezești în noi tristeți și veselie, un amalgam de unice trăiri,
Din „pâinea” vieții noastre o felie, irepetabilă, izvor de amintiri.
Dar totul este-n viață este trecător, la fel și tu, te-ndrepți către final,
Adio toamnă, pe-anul viitor, te-om regreta, când gerul fi-va infernal!
-->
Comentarii