Stelele în noapte cad pe pământul înflorat.
Albastru şi-a întins cerul lui pe ape
ca o „zgârcă” să le adune pe toate
şi eu, eu privesc spectacolul de lumini.
Aşez câteuna care şi-a pierdut direcţia,
să păstreze calea pe care sufletul zboară
şi zboară din constelaţie în constelaţie
ca un fluture să mă ajungă înainte de zori,
să-mi aşeze inima în odihna de peste zi,
să-mi fie pregătită privirea să alerge
în noaptea ce va urma, să adune
stele, flori, iubire.
11.08.2014, ora 12,32’

Comentarii
multumesc mult Ana, o zi frumoasa, Marius
,,sa-mi fie pragatita provirea sa alerge
In noaptea ce va urma ''sa adune ''
O minunata simbioza stilistica de concret si abstract ce confera puterea due sugestie,care strabate dr altfel intreg poemul .
multumesc mult Agafia, o noapte binecuvantata, Marius
Frumos poem!
multumesc mult Lenus, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
Frumoase versuri!
multumesc din suflet Gabriela, o zi minunata, Marius