E plinul meu de tine, aerul.
Iartă când pare că greşesc. Se-ntâmplă uneori
să mă-nec, să respir sacadat, în reprize. Atunci,
ochii îmi poartă oxigenul prin roua ce se adună
sub pleoape. E din cauza fâlfâirii aripii tale,
în zbor, prea departe de mine.
Doar inima ştie că e albastu.
Doar din ea curge roşu - vineţiu.
E violet cerul meu.
04.11.2014, ora 13, 38’

Comentarii
multumesc cu sufletul Gabriela, o seara asa cum ti-o doresti, Marius
Frumos Marius!