ploua de aseară
cu mintea ce îmi transpira
gândurile împreunate
de un lătrat de câine
(n-aveam cocoş la bloc)
în zori
reconstituiam istoria
cu tine şi erai în vieţile
dinainte.
Nu reuşisem să-ţi atrag atenţia
până acum când m-ai văzut,
dar ploua atât de des încât
perdeaua era aşa de groasă
că nu puteam
să ne atingem
în viaţa asta, deşi
e dimineaţă,
bate în ferestre
şi eu nu dorm încă,
nici tu nu ţi-ai consumat
răbdarea să ne aşteptăm
(fie şi) într-o viaţă următoare.
10.02.2014, ora 5’10’’
-->
Comentarii