Galbene frunze ne acoperă picioarele,
Mergem fericiți printre ele iubite de mână,
A plecat mai departe de noi soarele.
Aș fi vrut mult ca vara să mai rămână,
Norii argintii plâng tare la fereastră,
Este mai rece și plouă de o săptămână.
Este cald și atât de bine în casa noastră
Strâng în palmă câțiva stropi atât de reci,
Îmi este dor de vară, de marea albastră.
Tu pe cărarea acoperită de frunze treci,
În amurgul de octombrie este mai frig,
Străzile s-au golit, este bine în biblioteci.
Tu pleci puțin, îmi aduci un cald covrig,
Este bun, miroase frumos a mere coapte,
Plouă mai tare, afară frigul este aprig.
Ascultăm al toamnei trist recital în noapte,
Ne plimbăm printre culori ce ruginesc,
Doar toamna ascunde a frunzelor șoapte.
Au plecat zilele frumoase, frunzele foșnesc,
Dimineți mai brumate, stăm liniștiți în casă,
Miroase a gutuie coaptă, încet te trezesc.
Este pustiu și bate vântul acum pe terasă,
Octombrie usucă și ultima frunză din vie,
Nu știu de ce ploaia toamnei este furioasă.
O amintiri dintr-o altă toamnă mereu reînvie,
Curând vei pleca, vine iarna,vremea babelor,
Soarele stă ascuns multe luni într-o colivie.
Prima zăpadă acoperă urma tristă a frunzelor.

Comentarii