Vedeam amurguri expirate,
un răsărit de sori nereuşit...
format din mase plastice,
cu nori lucioşi şi noroioşi
în care mi-am băgat
piciorul…
o mână,
la naiba!…Intrasem tot!
Eram
exact
în marea transformare:
gusturi noi, lumini de caramel,
femeile începeau în ciocolată;
răbdarea avea culori interioare
şi
brusc
am auzit-o pe ea!
"-Ridică-te odată
şi fă şi tu ceva,
că nu-ţi mai fac mâncare!"
sursa foto: internet

Comentarii
Frumos poem!