ai fi putut să fii orice
ai fi putut să fii orice: pasăre, floare sau gazelă
dar rânduită-a fost să fii femeie, Evă,
tu treci prin lume precum un tren de noapte
după care toți trecătorii flutură batistele,
ca din noiane cald te întrupezi zidită viu
în toate primăverile fericite ale vieții noastre,
singură ți-ai rânduit legenda frumoasă
și-ai desțelenit zvonuri celeste sub foșnetul
curat al stelelor de april, gustând mierea galbenă,
dulce-amăruie, pe care ne-o dăruiești și nouă.
așteptarea ta e margine de veacuri în care
te-ai inventat ca să fii floare de vise,
ascunsă-n eternul păcat al lutului întrupat
înspre înmugurirea vieții, tu, pleoapa de sus a lumii,
din care curg izvoare de lacrimi…
ai fi putut fi orice: vioară, orhidee, trandafir,
dar n-ai fi semănat cu tine niciodată,
trupul tău curge-n arpegii cu mâinile tale
ce-au ctitorit vieții altare de gingășie,
ființa ta clădită cu meșteșug de faur divin
se adună-n armonia firii tale împrejmuit
cu licăre de zbor din marea legendă a nemuririi.
când mângâi cu degetele tâmpla de muritor
alungi răul din suflete și iluminezi cu steme
șirul de semințe prin care trecem toți
spre dulcele paradis pierdult.
duminică, 31 martie 2013
-->
Comentarii