Ai zâmbetul
Ai zâmbetul de înger ce-mi luminează zarea
prezența ta sub pleoape, mă arde-ntre secunde
doar gândul mă apasă în dor și așteptarea,
rostind cuvântul meu, ce-n taină te ascunde.
Am cerul tău deasupra, potopul lui de stele
doar timpul mi-e potrivnic, mă prinde-n rădăcini
iubirea-mi dă izvorul de fluviu al vieții mele,
în așteptarea ta, lumină în grădini.
Te-aștept în poezie, cu timpul care trece
sperând să văd un zâmbet, pe chipul tău și mâine
să simt iar bucuria în doru-mi de-a petrece,
lumina ta iubire,osânda ei în mine.
Ai zâmbetul frumos,ce-mi limpezește ochii
sub ruga mea din praguri, cu dor de Dumnezeu
străluce în culoarea și-n albul sfintei rochii
când eu te scriu iubire, în dor poemul meu !
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Aprecieri sincere.
Frumoase versuri!