Ai zâmbetul

Ai zâmbetul


Ai zâmbetul de înger ce-mi luminează zarea
prezența ta sub pleoape, mă arde-ntre secunde
doar gândul mă apasă în dor și așteptarea,
rostind cuvântul meu, ce-n taină te ascunde.

Am cerul tău deasupra, potopul lui de stele
doar timpul mi-e potrivnic, mă prinde-n rădăcini
iubirea-mi dă izvorul de fluviu al vieții mele,
în așteptarea ta, lumină în grădini.

Te-aștept în poezie, cu timpul care trece
sperând să văd un zâmbet, pe chipul tău și mâine
să simt iar bucuria în doru-mi de-a petrece,
lumina ta iubire,osânda ei în mine.

Ai zâmbetul frumos,ce-mi limpezește ochii
sub ruga mea din praguri, cu dor de Dumnezeu
străluce în culoarea și-n albul sfintei rochii
când eu te scriu iubire, în dor poemul meu !

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 45 minute
teorema absenţei tale albe (cybersonet CMIII) prin Cronopedia
Acum 45 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
ultimul regal de iulie (cybersonet CMII) prin Cronopedia
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->