E deajuns să privesc...
depărtarea-mi pare
mai aproape
şi liniştea mă-nsoţeşte
pretutindeni
mai puternică decât mine
păstrează lumina şi iubirea
albastre zări din priviri
albastre,
îmi bat la poarta primăverii
aud zbuciumul valurilor
şi cântecul pribeag
ca o rugă la visul
unei umbre...
în care te-ai închis
nimic nu se opreşte
încet, încet se aprind
stelele ascunse sub paşi
din care înfloresc veşnicii

Comentarii
ca o rugă la visul
unei umbre...
în care te-ai închis" Deosebit
Frumoase versuri!