cu tălpi de cer calc apăsat
pe nispul ud de umbra zilei
strigăt strident
scutură aerul de toropeală...
m-am trezit pierdută
pe linia inefabilă dintre două dimesiuni...
acolo în ţara ploilor de stele
adunam în gând
zăpezile florilor de cireş
descântând
magnolii plăsmuite din vise
împleteam cununi de raze
să pot deschide fereastra dimineţii cu ele
din aură de mister
unde străvezii despletite
din izvoare fierbinţi
poartă către nemărginire
flori de lotus tatuate pe sunete de liră
atunci...
verdele crud îţi picta ochii
în priviri incandescente
picurând prin site de cer
pulberi de nori în ţinuturile iertării
arzând câmpiile de maci
în asfinţituri sângerii...
acolo unde lacrimi de vânt
lasă amprentă pe marginea orizontului
am găsit un miracol
care scria în inimi uitarea
punând lacăt de argint tristeţii...
-->
Comentarii
multumesc Lenus pentru frumoasele cuvinte de apreciere!
Superbe versuri!
Va multumesc de trecere, dragii mei!
Like!