Pe aleea prăfuită a sufletului meu
dorul rătăceşte noapte de noapte
în căutarea frumuseţii paradisiace,
părul iubitei, o cascadă cristalină de aur
cade fermecător pe umerii delicaţi de alabastru,
mâinile atât de fragile, pline de geme preţioase
au o formă angelică.
În plină beţie dionisiacă mă arunc în spaţiul sideral
nu mai vreau să mă mai întorc în această vale de tristeţe,
risc să mă înec în apele adormite ale vieţii
rămân în astral să-mi găsesc mireasa,
etern călător pe alei prăfuite cu suflet.
-->
Comentarii