Am toamnă în suflet, durerea e grea,
Simt plumb în picioare şi-n inima mea;
Văd oameni, departe, pe-alei rătăcind...
Privesc către mine, aproape zâmbind.
***
Aud cum mă strigă un glas - în zadar,
Tăcerile surde au gustul amar;
Mă-nchid iar în mine, încerc să le-ascult...
Mi-e dor de-o iubire ca-n vremi de demult
***
Alerg după tine, încerc să te prind,
De timp şi de spaţiu, acum mă desprind;
Dau drumul iubirii nebune din mine...
O clipă-i eternă când sunt lîngă tine!
***
Priveşti către mine, aştepţi - apoi pleci!
Mă trec, pe tot corpul, sudorile reci,
Iar sufletu-n mine suspină şi plânge,
O face-n tăcere... cu lacrimi de sânge.
Alerg dupa tine, aş vrea să te prind,
Dar spaţiul, de timp, nu pot să-l desprind!
-->
Comentarii
Frumos poem...Felicitari!