Alergare

Alergare


Alerg mereu spre șoapte de iubire,
când tăinuite gânduri vin spre noapte,
povara unui anotimp de nemurire,
când prea flămânzi suntem de vise coapte.

Corăbii de lumină-aștern fiorii,
când timpul mușcă toamna din livezi,
mă lupt cu vântul ce ațâță zorii,
să cad direct din noapte în amiezi.

Alerg prin timp prin valurile albe,
spre un destin ce vinde împlinire,
când mai plutesc în visuri sfinte dalbe,
căci sunt flămând, iubito, de trăire.

Alerg mereu în visul sfânt tăcerii,
rostogolind spre malul tău dorința,
tu, zarea mea... ca pradă a chemării,
te strig în visul meu, cu toată ființa !

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->