Mă hrănesc cu a ta respirație
Dulceagă. Înfometat de iubire
Adun secunde ce vor să se-nșire
Și le așez într-o ecuație.
Nici nu observ cum mâine devine ieri.
Sunt clona ce privește în oglindă
Sau doar un punct ce vrea să se desprindă?
Of, ne transformăm în simple devieri...
Punctez doar lacrima ce-mi dă de știre
Cum clipele ar vrea să se-ascundă
Într-o pribeagă și rece bocire.
Să-mi netezesc calea spre-o altă undă?
Cuvântul de ordine nu-i jelire!
E un zâmbet care, brusc, mă inundă.

Comentarii
Cu placerea lecturii..sincere aprecieri!!
Mulțumesc tuturor pentru popas și apreciere.