Tu erai mai senină
decât caisul înflorit,
flacără fără fum
pe urme de apă.
Poate-n ascuns
aveai mai multă atingere,
pielea dimineţilor tale
era umedă.
N-aş vrea să spun
cum îţi curbezi coapsele
şi sub tălpi de lumină
scări de-ntuneric urci.
Acum trag zăvoarele
porţilor către tine,
afară au rămas
însetaţii fără noroc,
necâştigători căutându-şi alt joc.
-->
Comentarii