Altă lumină mai coaptă ca prima

Înălţându-se
arborele
pe coroana inimii urcă
într-o culoană zidită-n curcubeu.

La porţi deschise spre înalt
am tremurat de mirare
cu suflul divin în priviri,
în locul în care oasele creşteau
pătrundea de sub paşi lumina
se ridica şi alunga durererea
dincolo de margini,

de se grăbea altă lumină mai coaptă ca prima
intra în suflet şi îngenuchea.

Să fiu iertat
de toate cele spuse
cu patima inimii în sânge.

Nevinovat să rămân ca pruncul
pe care mulţi duşmani îl cautau
în timpul care curge ca o apă străină
inima mea respiră
rugăciunea Tatălui sfânt.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->