Din negura norilor cad stropii de ploaie,
fac pe caldarâm multă hărmălaie,
Ziua mai tristă plânge după Soare,
grădina încet, încet are altă culoare.
În curte mormane mari de frunze,
ascund sub ele triste petale de roze.
Culorile prin geam sunt mai cărămizii,
pătrunde toamna prin umbrele amiezii.
Viorile vântului rece sunt mai vocale,
băncile în parc sunt acum triste, goale.
Frunzele se risipesc spre altă veșnicie,
îmi place a toamnei mare hărmălaie.
Mă pierd printre culorile frumos pictate,
de vântul toamnei de crengi bine legate.
Trece pe la geamuri grăbit tare vântul,
pete de rugină acoperă tot Pământul.
Privesc umbrele serii de timp desfrunzite,
de multe toamne... îmi aduc aminte.
6.09.2020
-->
Comentarii
În toamna ta puțin am poposit -
Cuvinte, frunze și rugina m-au uimit.
Ofer în dar o-mbrățișare
În clipa risipită către soare.
Printre frunzele toamnei bine ai venit!