Copacii mei toți au mai îmbătrânit,
ploaia are mereu multe de povestit,
Este o zi mai întunecată și mai rece,
toamna printre ramuri goale petrece.
Și frunzele sunt toate atât de ruginii,
aleagă în zori, sunt încă atât de vii,
S-a pornit tare așa deodată și vântul,
se leagănă crengile, ating Pământul.
Merg liniștită pe covorul mai mișcător,
culorile toamnei împrăștiate cer ajutor,
În grădină se aude bine gălăgie multă,
toamna printre ramuri vântul îl ascultă.
Toamna dansează printre multe culori,
și un gând repede se ascunde după nori,
Acum mă gândesc la toamna plecată,
foșnetul frunzelor sufleul meu îl ascultă.
Din vara frumoasă au plecat iar visele,
vântul supărat zvârle furios frunzele,
Sădesc multe gânduri din inima mea,
chiar dacă vremea este ploioasă și rea.
-->
Comentarii
„dragostea, prietenia, respectul, încrederea reciprocă și zâmbetele, multe zâmbete, astea ne-au ținut, domniță, împreună!”.
„Dragostea este cea mai puternică forță din univers.” – Jean-Baptiste Poquelin (Moliere)