Oroarea este şocul acut
Ce eviscerează
Bunul simţ,
Spânzură norii
De grumazul trandafirilor,
Îţi strigă: cască ochii şi urlă!
Dar în tăcere!
Altfel
Îţi suturăm buzele
Cu un zâmbet!
Te tatuǎm cu ceară umbrelor
Ce colcăie
Sub paşii care duc la sala
Unde sufletele își disecǎ reciproc
Stările de așteptare,
Oroarea devine necesară
În raportul ermetic
Dintre logicǎ şi non sens,
Este decapitarea acceptabilului
Până la limita de fiinţă târâtoare,
De real maltformat gâlgâind, gâfâind,
Tubular, osciloscopic,
Nu faci parte din joc?
Eu îţi spun:
Toţi suntem jucători judecaţi!
Ruleta nu are odihnă,
Ştie doar
Semnul când poţi începe
Când ţi se propune
Starea de vierme,
E doar un simplu gest,
Un eufemism degajat,
Ghilotina cade
Şi crezi că sublim,
În starea vitroasă a singurătăţii
Poţi săruta palatinul lunii.
-->
Comentarii