Am adunat...

 

 

 

amintirile. Le-am aşezat vreasc cu vreasc

şi le-am înălţat în jurul meu, până la nivelul

copacului din mine. Nu-mi trebuia  

decât scânteia care să poată aprinde

focul. Sângele îmi era gazul. L-

am

picurat

din

norii

ochilor.

Şi ard. Şi ce vâltoare. Nu vă apropiaţi.

Veţi arde înainte să vă aşezaţi

locul (vostru). Bucuraţi-mă. Priviţi doar,  

cât încă focul  

nu m-a mocnit

şi

vântul

nu-mi suflă cenuşa

spre altă viaţă

să mă (re)aprind.    

  

  

  

08.03.2014, ora19, 44’     

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->