Am cochetat cu poezia
de câte ori am simţit
sufletul arzând de dor,
străpuns de săgeata
adoratului Cupidon .
Am cochetat cu versul,
întotdeauna mi-a fost
un mijloc ideal de alinare,
izvorul nesecat al veşniciei
din care beau să-mi astâmpăr
setea imensă de tine, iubito !
Am cochetat cu visul
în fiecare miez de noapte,
atins de şoapte de iubire
ca de o chemare divină,
rătăcesc prin Astral
în căutarea fericirii .
Am cochetat cu sufletul
ţi l-am pus pe tavă,
ai grijă, nu-l răni
e mai sensibil
ca o suavă floare .
Am cochetat cu poezia,
o voi iubi cât mai exist,
că nu trădează niciodată,
prin ea ajung în Paradis...
-->
Comentarii
Frumoase versuri, pline de simţăminte şi sensibilitate. Feliocitări!
Este pentru mine o onoare faptul că-mi apreciaţi versurile d-na Staniloiu !
Şi eu vă citesc versurile cu deosebită olăcere !
Cu stimă, Dan
Cu drag, Dan
sunteţi un veşnic îndrăgostit domnule Sprâncenatu. Sunt şi căi imediat de a ajunge în Paradis (evident nelegale) dar domnia voastră aţi ales calea cea mai frumoasă.Semn admirativ de lectură.
Iti cam place sa cochetezi, Dan!
! Am lecturat cu placere.