Am renăscut din pită
Când soarele apune
Am presărat ispită
Pe suflet şi pe nume.
M-am ridicat din abis
Când nu era speranţă
Am retrăit ca avis
Cea pasăre măreaţă.
Am adormit sub stele
Când norii au apus
M-am amăgit prin ele
Vorbe ce-apoi s-au dus.
Am tot crezut în tine
Când nu era momentul
Dar am înţeles bine
Iubirea îşi ia dreptul.
Sunt amăgiri ce vin
Apoi se-ndepărtează
Le laşi pierdute-n haos
Şi-ndată iar vibrează.
Nu mai accept iluzii
Nu mai e timp de vorbe
Decât să am confuzii
Mai bine-n catacombe.
-->
Comentarii
Frumos!Am lecturat cu placere,Felicitari!
Frumos!