Parcă am şi uitat că am copii...
S-au risipit tăcut precum un fum...
S-au risipit şi zările-s pustii...
Tristeţea mea, cui aş putea s-o spun?!
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu!
Ochii în lacrimi sunt scăldaţi... Mă dor!
Şi gândul parcă mi-e tot mai pustiu...
Să fip bătrân şi singur, nu-i uşor!
Privesc departe... Zările-s pustii...
Ori nu mai văd... Parcă le-aud strigarea...
Stau singură şi plâng în nopţi târzii,
Dar pruncii mei nu-mi mai aud chemarea.
Vuieşte ca un cşopot gândul meu...
E-nvolburat... Îmi pare o furtună
Şi lângă mine-i numai Dumnezeu...
Şi clipele se risipesc, se curmă...
Se-aud în mine paşi şoptiţi şi ard,
Străin pribeag, de dor şi nerăbdare.
Caut precum un orb sprijin şi cad...
Ai cui să fie paşii-aceştia oare?!
Şi plâng din nou... Ce draperie grea
Se-apleacă-n fiinţa mea precum o noapte!
"Parcă am şi uitat că am copii!"
Se-aud în mine trist, atâtea şoapte...
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu?!
O mângâiere caldă, diafană,
Mă-mbrăţişază-n umbre... Parcă ştiu
Parcă vă văd în vise tată, mamă!
Privesc departe... Zările-s pustii,
Ori eu am rătăcit către niciunde,
Crezând că mângâierea de copii,
În suflet, ca o taină, se ascunde.
Veniţi copii cât nu e prea târziu,
Să vă privesc şi vă simt aproape...
Sunt drumuri lungi până la voi! Iar eu
Mă tot afund spre nicăieri, în noapte...
-->
Comentarii
senzationala poezie. mi-a oferit o emotie uitata, poate necunoscuta. ii multumesc Rodicai pentru poezie si trairea pe care mi-a generat-o.
EMOTIONANT: DOR DE COPII....! DOR IN VECI NESTINS DE MAMA....
Veniţi copii cât nu e prea târziu,
Să vă privesc şi să vă simt aproape...
Sunt drumuri lungi până la voi! Iar eu
Mă tot afund spre nicăieri, în noapte..
FRUMOASE VERSURI.. DAR ATAT DE TRISTE....!CU STIMA !
PERMITETI-MI VA ROG SA CITEZ ALTE VERSURI:
"Mi-e dor de voi copii
Comoara mea cea sfântă....
Să vă mai strâng la piept
Cu dragoste adâncă...
Şi dacă astăzi părul
La tâmple mi-a albit
Voi sunteţi tot copiiI
Pe care i-am iubit"/MARIA LUCA
multumesc mult pentru aprecieri, sunt sentimente pe care unii din noi le traim, acelasi sentiment l/am trait si eu, nu virtual, intensitatea unei trairi e mai mare atunci cand tu insuti o petreci. E drept, incarcati de emotii suntem si cand auzim astfel de povesti. Erau ganduri si sentimente traite noaptea, in singuratate, era plansul sufletului... Multumesc pentru aprecieri!
Veniţi copii cât nu e prea târziu,
Să vă privesc şi să vă simt aproape...
Sunt drumuri lungi până la voi! Iar eu
Mă tot afund spre nicăieri, în noapte... -TRIST ADEVĂR! PREŢUIRE!
Lecturat cu placere. Frumoase versuri, sensibile si pline de tristete.