AMĂRÂTĂ BĂTRÂNICĂ

Amărâtă bătrânică !

O bătrână-n colț de stradă
Pe-o piatră de trotuar;
Pe cap, doliu, o broboadă,
Necăjită de amar.

Stă cu mâna tremurândă
Întinsă pentru un ban,
Că de trei zile flămândă
A zăcut într-un canal.

Pe soț, cu mulți ani în urmă,
Gangrena l-a mistuit.
Era poate cel din urmă
Dintr-un leat care-a pierit.

În Italia un fiu, după altul dispărut,
A fost spulberat pe zebră.
Și, din lanț o verigă s-a mai rupt –
Fetița – care-o mai ținea în... vervă.

Ce greu i-au mai trecut anii...
Ultimii i-au luat puterea,
Iar, dintotdeauna, banii
I-au lipsit precum vederea.

Trec oameni grăbiți de nevoi,
Niciunul cu dare de mână.
Omenescul e putred în noi,
Iar răul întruna se-adună.

Amurgul se lasă domol
Pe urbea noastră cea mică;
Tremură pe piatră sub țol,
Amărâtă, o bătrânică.

ION I. PĂRĂIANU

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->