Am visul meu...
Am visul meu ce tremură și plânge,
pe marginea de cer puțin mai sus,
mă leagă-n el iubirea cu-al ei sânge,
în fuga mea din roșu...spre apus.
Trăiesc din frunzele necoapte sau păcat,
sub dor nestăvilit, ce dor răstoarnă,
să capăt dacă-mi dai nevătămat,
un cer senin o clipă și-încă-o toamnă.
Am visul meu îți mai aduci aminte,
de clipele ce-n drag ne aruncăm,
le-adun icoană sfântă și cuminte,
le strâng la piept apoi le pun în ram.
Am visul meu în zilele purtate,
pe o coroană-a pomilor de tei,
e prins să știi în rugi neterminate,
dar dacă vrei,i-al tău...și poți să-l iei.
-->
Comentarii