AM VRUT.....
Am vrut să scriu o odă despre tine,
În care să te-nalţ şi să te cânt...
Dar mintea mi-e blocată ! Nu am rime !
Şi... nu ştiu cine eşti ! Nici cine sunt...
Cândva, că te iubesc nespus credeam.
Şi lacrimi multe am vărsat că pleci.....
Acum, gândind la tine, doruri n-am
Iar inima şi sufletu-mi sunt reci...
Am vrut să scriu o odă de iubire
Şi tu, să-mi fii eroul principal
Dar....ce să laud ţie, nu am ştire,
Căci ....Te-am uitat definitiv...! Total !!
Aşa că azi, când îmi aduc aminte
Că te-am iubit, sunt uluită, zău !
Cum astăzi, pentru tine n-am cuvinte
Când ieri, mi-erai un mit? Mi-erai un zeu !
Şi te plângeam sub lună, sau sub stele,
Pe bănci, sub teii înfloriţi din parc
Pe unde-ţi dăruiam visele mele
Rănită grav, de Cupidon, c-un arc!...
Deci odă n-am, căci versul îmi e mut,
Iar pana mea e boantă, fără har...
Şi azi, eşti pentru mine timp pierdut
Şi multe lacrimi, curse în zadar!...
-->
Comentarii
Pana nu-ti ete boanta si ai har,
Simt verul tau ca da scantei, fior
Te bucura ca ai primit un dar
Si poti sa spui prin el cand ai un dor.
Cu pretuire si drag de versul tau,
Mariana Dobrin