Rând pe rând se duc doar clipe
Lăsând stări, emoţii, dor
De din abis stau rănite
Lacrimi care-n taină mor.
Din ştergarul cel din suflet
Pe care doar conştiinţa
Îl dezmierdă cu un cântec
Acum zburdă doar voinţa.
Trec alene, călătoare
Rumenind pe bolta sură
Amăgiri ce încă doar e
Gândul cel pierdut în şură.
Acum plec în descendenţă
Şi revin întâmplător
Poate sorb în cea cadenţă
Şi voi uita să şi mor.
Altfel, mă îndrept spre tine
Arc al timpului pierdut
Şi te rog să crezi în mine
Tot mai mult, mereu mai mult.
La final de alienare
Când credeai că totul trece
Te revezi la grupa mare
Cea pierdută-n tot ce-i rece.
-->
Comentarii
Frumoase versuri!