Oricum la nimeni roata nu se mai întoarce
Panta mă-ndepărtează de unde am plecat
Privesc cu jind spre deal, dar sigur n-am ce face,
Timpul ce trece-agale de vârf m-a-ndepărtat.
Se spulberă ce este praf indubitabil,
Iar norul zboară aiurea dus de vânt.
Mă-ndepărtez direct, tăcut şi implacabil,
Spre capătul de drum descris într-un cuvânt.
O singură dilemă ar mai dori un nume.
Va fi pământ, sau apă… poate fum?
Nu pot să ştiu ce-n urmă va rămâne,
Nici cum va fi la capătul de drum.
Compar ce-nseamnă-n viaţă-aceste toate.
Le cântăresc prin prisma celui ce e viu.
Nu ,mai contează când n-o să mai fiu,
Nici unde drumul, după-o să mă poarte.
Să fii pământ? Suprema inerţie.
Imobilismul greu şi-atât de apăsat.
Fără lumină, fără poezie
Şi sigur singur veşnic, tăcut şi nemişcat.
Să pleci cu apa pribegind năvalnic,
Ca valul sau ca prundul călător.
Un „ Robinson” de după, singuratic,
Visând întoarcerea din mările de dor.
Sau poate fum uşor, desprins de toate,
Să-nvălui ridicându-mă la cer,
Din altă perspectivă - acele toate,
Ce-au fost şi după n-or mai fi mister…
Oricum va fi, afla-voi numai după,
Când graniţa voi trece – însingurat
Va mai conta dacă în aer, apă,
Sau în pământ pleca-voi ambalat?
-->
Comentarii
Oricum va fi, afla-voi numai după,
Când graniţa voi trece – însingurat
Va mai conta dacă în aer, apă,
Sau în pământ pleca-voi ambalat?
Minunate versuri ..Felicitări!
Cu prietenie Lenuş