În rugi târzii, la ceas de seară,
Icoana Sfintei Maici Marii
Aşteaptă pruncii să-ngenunche...
Tu, pruncul meu cel mare, ştii?!
Mai ţii tu minte-ntâia seară?!
Cu Crezu-n gânduri ne-am rugat...
Ce îngerească mântuire!
Mai ţii tu minte?! Ai uitat?!
Când ai păşit cu sfiiciune
Către icoană, tu mai ştii?
Nu cunoşteai această lume...
Erai copil printre copii.
Ai sărutat atunci icoana,
Creştin cu sete ne-mplinită...
Ştiai că-ţi este-alături mama,
Iisus şi Maica Prea Cinstită.
Ardea o candelă în suflet...
Era esenţa de copil...
Şi ai sorbit cu luare-aminte
Din râul sângelui divin.
Oh, sfântă, dulce-mpărtăşire!
Mai ţii tu minte, pruncul meu?
Acum la fel îţi e unirea
Şi dragostea de Dumnezeu?!
Umil, în sfinte spovedanii,
Să învăţăm să ne căim,
Căci viaţa-i scurtă... şi trec anii...
În suferinţă să trăim?!
Vino, căci Sfintele altare
Revarsă peste viaţa noastră
Mătănii de mărinimie...
Să ne rugăm! Aşa să fie!
AMIN

Comentarii
Sincere aprecieri.