Amintiri de rugă dulce

În rugi târzii, la ceas de seară, 

Icoana Sfintei Maici Marii

Aşteaptă pruncii să-ngenunche...

Tu, pruncul meu cel mare, ştii?! 

Mai ţii tu minte-ntâia seară?!

Cu Crezu-n gânduri ne-am rugat...

Ce îngerească mântuire! 

Mai ţii tu minte?! Ai uitat?! 

Când ai păşit cu sfiiciune

Către icoană, tu mai ştii?

Nu cunoşteai această lume...

Erai copil printre copii.

Ai sărutat atunci icoana, 

Creştin cu sete ne-mplinită...

Ştiai că-ţi este-alături mama,

Iisus şi Maica Prea Cinstită. 

Ardea o candelă în suflet...

Era esenţa de copil...

Şi ai sorbit cu luare-aminte 

Din râul sângelui divin.

Oh, sfântă, dulce-mpărtăşire! 

Mai ţii tu minte, pruncul meu?

Acum la fel îţi e unirea

Şi dragostea de Dumnezeu?!

Umil, în sfinte spovedanii,

Să învăţăm să ne căim,

Căci viaţa-i scurtă... şi trec anii...

În suferinţă să trăim?!

Vino, căci Sfintele altare

Revarsă peste viaţa noastră

Mătănii de mărinimie...

Să ne rugăm! Aşa să fie!

                                       AMIN 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->