Amintirile din ramă
Nu sunt măcar nici cârpaci,
Să cos cojoace de baci.
Sunt copil de bun tâmplar,
Pun icoane-n calendar,
Amintirile în ramă
Pentru mine, pentru doamnă,
Ce-am iubit-o fără vrere,
Că era demult muiere.
Cine mai era ca ea
Pe Valea din Stârmina ?
Se mândrea fără să știe
Ce e cuvântul „fetie„.
Se iubea până zori
Cu bărbați și mulți feciori.
Nu pot zice că-i noroc,
Când mi-a năzărit cu tronc
O fâșneață mai de-o șchioapă,
S-o frămânți, să-i curgă apă
Din gurița ei – fântână
De lapte și de smântână;
Pari, sigur, om deocheat,
De când cu ea te-ai legat;
Și-a pierdut netotul capul;
Acum se plânge săracul...
Mă roagă blând, ca o mamă,
Să-i pun „durerile”-n ramă.
Durerile sunt simțiri;
Sunt plăcute amintiri !
Nu-l taxez ca-n orice vamă.
Amintiri pun doar în ramă.
Nelu Părăianu 30. 01, 2020
-->
Comentarii