Amintirile noastre

1979339497?profile=original

Dacă ai putea să mă aștepți
la poarta viselor
în seara când luna
privește printre nori
pe țărmuri de iarnă
aș veni cu-n zâmbet
ce împodobește
nemărginirea orizontului
să șterg lacrimile depărtării
când ploi și zăpezi vor cădea
peste amintirile noastre
încă mai păstrez întâiul TE IUBESC,
cuvinte rostite cu teamă și emoții
trăiesc să înfrunt
clipa ce se scurge a timpului,
o simfonie albastră
ce se cere cântată
dar, ninge...ninge,
înfloresc petale de speranțe
îmbrățișate-n vise.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->