Ascult foșnetul mai trist al frunzelor,
atinsă numai de amintirile toamnelor,
Deschid geamul, respir aerul autumnal,
îmi așez pe umeri amintiri dintr-un șal.
Mă învăluie o rază caldă care dispare,
gasesc pe masă o carte, o mică floare,
Deșir liniștită un ghem mare de frunze,
colorat mai bine de ale toamnei amieze.
Pământul colorat iar de galbene licariri,
călătorește toamnă în ale mele priviri,
Ascund printre frunze cuvinte nescrise,
de toamnă în sufletul meu sunt scrise.
Vântul agită tare frunzele în alt dans,
închid ochii, simt al vântului gingaș vals,
Cad pete mine frunze galbene și brune,
vântul vrea mereu pe toate sa le adune.
Lumina toamnei stă într-o mare armură,
spre seară se adună norii, încet picură,
Oftează vântul la geamuri mai neliniștit,
printre frunzele toamnei o amintire a venit.
-->
Comentarii
Amintirile unei primăveri în plină toamnă...