Amurgul îşi deschide obloanele încinse
sorbind miezul luminii
se aprind făclii pe arcada veşniciei
pentru sfinţirea gândului neprihănit
prefăcându-l în rugă
ritualul rămâne mereu acelaşi
taină nedescifrată încă
purifică vibraţiile interioare
ascunse în cuvinte nerostite
în dureri nespuse
în vise fără aripi
trupul
rămâne inert
în faţa nesperanţei
aură fără lumină
cum raiul fără îngeri
amurgul pictat în stilui lui Dali
îmbracă în tăcere tot ce este viu
zidind prin umbre mişcătoare
o altfel de lume
calmă, blândă, binevoitoare
un altfel de Eu...
-->
Comentarii
multammmmmmmmmmm....
va multumesc...
Frumos!
Recitit cu mult drag. Felicitari sincere!
Frumoase versuri!