Pe toate patru ne cheamă Ana,
Ne-nvăţăm cum e cu internetul,
Ne gândim s-o punem de-o dandana,
De ce s-o pună doar tineretul?
Noi acum suntem mame şi bunici,
Însă, mult ne-ar plăcea să mai fim mici,
Mici tinerele, s-agăţăm băieţi
Din ăia faini, şi bogaţi, şi isteţi.
Şi să le tragem o păcăleală,
Că doar n-o fi vreo mare scofală
Să spunem că suntem singurele,
Că suntem fierbinţi în toate cele.
Când s-o întinde lanţul virtual
De băieţi frumoşi şi tare bengoşi,
Să vezi numa' că se cred norocoşi
Şi pe net va părea totul banal.
Nu se vor lovi de realitate,
Viselor vor da prioritate,
Vor fi fericiţi, nevoie mare
Că se vor frige într-o căldare
Între patru Ane, în etate
Care se-nconjoară de păcate,
Cu sufletul plin de bucurie,
Noi ne vom distra la nebunie
Pe seama copiilor de pe net
Ce vor crede minciunile noastre,
În timp ce noi vom scuipa pe tapet
Copilăriile lor din astre.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Dragile mele, Maria şi Lilioara, dacă v-am descreţit frunţile, eu sunt fericită.
Am zâmbit şi-ţi mulţumesc Mihaela!
O creație tare haioasă! M-am amuzat!
Mulţumesc, Lenuş!