Andrei accesează „acapela albastră” aleasă aleatoriu. Așteaptă atent, antrenat atemporal. Aplaudă, anihilând animația abstractă.
– Alina, auzi accentul ascuns asimetric?
– Ai albit, Andrei!
– Ah, Alina... ambiția anonimatului antistres avansează.
Alergia Alexandrei a ascuns aiureala acesteia. Acum, aleargă alimentând almanahul amorțit. A asudat.
– Alecule, aștepți autobuzul?
– Ai antecedente alambicate, Alexandra?
– Alchimie ambientală...
Algebra alimentează antiteza argintului aurit. Aliajul ascunde anemic antivirusul autodidactic. Atentă, Andreea accesează acut auditoriul:
– Ai ardei, Alfonso?
– Am atracție acustică avizată, Andreea.
– Aztecule!
Atentă, ancora așterne amintiri ascunse asimetric. Avizierul abecedarului aude avalanșa atomului ațipit artificial. Asemeni altora asfaltez arhaic azurul aburului. Arestez arhivistic armonia așteptând asfințitul, apoi aplaud anvelopa apocalipsei anului anonim.
-->
Comentarii
Aștept atentă alt... amalgam - al Aureliei AlbAtros.