Anii şi speranţele

Trecerea dintr-un an în altul face posibilă

întâlnirea faţă-n faţă dintre prezent şi viitor

pentru a azvârli unul în celălalt

cu clipele lor trecătoare,

ca şi cum ar azvârli cu pietre.

Încăpăţânarea lor nefondată

nu-i lasă pe niciunul să raţioneze

că nu-i nevoie de nicio luptă

pentru a se înlocui unul pe celălalt,

că oricum toţi anii au aceeaşi soartă

ca Terra şi viaţa ei.

La fel, şi speranţele,

se nasc la fine de an

cu ochii strălucitori în noapte,

unele se îneacă în finele anului,

altele îşi întind braţele spre ce va veni,

agitate de gerul de-afară,

gândindu-se la răsăritul soarelui.

Peste tot pe unde privesc,

îşi caută spaţiul lor de pătrundere

în nebuloasa incomensurabilă a timpului,

invizibilă şi intolerantă faţă de ele.

Sunt mici copii, ce ştiu ele?

Nu le rămâne decât să purceadă

prin anotimpul alb şi îngheţat

de crivăţ şi de neaua grea,

să-şi găsească adăpost din când în când,

aşteptând schimbarea de la binecuvântare

în fluxul şi refluxul vieţii.

Mihaela Moşneanu

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->