anii trec pe aripi de vânt…
anii trec ca turme pe cer,
ca norii de pufuri ce zboară pe vânt,
tăcut, vin cu veacu-n spinare,
urcându-l mereu în cuvânt.
strâng la piept clopote de fum,
citesc cu ochii stelele-n vreme,
sunt singur, acum
las sufletul să-mi picure-n gene.
în mine oasele strămoșilor plâng,
lumina lor mă orbește,
doamne, ce suflet nătâng,
în mine doar gândul vorbește.
de ce pe pământ doar eu am rămas
ca un flutur ce se-ntoarce la rană,
lasă-mă așa, fără de glas,
în matca mea subterană.
părinții coboară în pietre,
doinele încă mai sângeră blând,
ciobanii se strâng pe la vetre,
turme de umbre asudă umblând.
anii trec pe aripi de vânt,
iarna ne râde-n colinde la porți,
eu mă ascund în cuvânt
ca un strigoi printre morți.
-->
Comentarii
anii trec pe aripi de vânt,
iarna ne râde-n colinde la porți,
eu mă ascund în cuvânt
ca un strigoi printre morți.
cu-o moarte, toţi suntem datori
spune poetul şi nu minte
şi chiar de-ţi pare rău că mori
veşnic trăieşti printre cuvinte.
cu aleasă preţuire.