Ea clipe, ore, zile neîncetat măsoară
Fapte, trăiri, senzaţii înşiră ca pe sfoară,
Când retrăieşti trecutul visând. A câta oară?
Speranţe abandonate prin hotărâri de-o clipă
Schimbă des sensul căii dorită de urmat.
Destinul te zoreşte, tu, fulgul din aripă,
Ce-n visu-i zboară singur când s-a înstrăinat
Căzând încet, dar sigur, pe glia ce-l aşteaptă,
Când fraţii săi, din aripi, au încă de zburat.
Te-ntrebi : de ce par toate pornite împotrivă?
De ce nu –i evident că oboseşti şi tu?
Că te apasă griji, ca pietre mari în stivă,
Că te-ai plânge la alţii, dar spui: mai bine nu.
-->
Comentarii