Anotimpuri
Ceaţa
mi-a intrat în ochi
şi m-a-ntrebat de tine
te-am văzut? ţi-e bine?
Cuvântul
dulce şi trudit m-a trezit
şi m-a-ntrebat de tine
te-am învelit? ţi-e bine ?
Vinul
roşu, demidulce m-a ademenit
şi m-a-ntrebat de tine
te-am îmbătat? ţi-e bine?
Răcoarea nopţii
mi-a pătruns în piele
şi m-a-ntrebat de tine
te-am simţit? ţi-e bine?
Mi-e greu , e complicat
să recunosc că noi ne-am depărtat ;
nu ştiu ce să răspund
şi-atunci mint :
da , l-am văzut ,
cânta doar la vioară ,
în ritm de primăvară,
sorbind lângă o doamnă
nectarul florilor de toamnă ,
cu pletele-nfăşate-n vară
lungi lanuri de secară.
De învelit, de îmbătat ?
fireşte că nu am uitat!
un rând fragil de poezie
să-l încălzească pe vecie ,
trei picături de rouă albastră
să-i cânte doar dragostea noastră!
Iar de simţit ,
îl simt ca o fiară
prizonieră şi flămândă
într-o iarnă glaciară!
-->
Comentarii
Foarte frumos!
Frumoase versuri!