Rotindu-mă în timp,
în prag de primăvară...
caii-i porneam hai-hui,
uitând de toate...
mereu îndrăgostită
de toate culorile spicelor
în pârg...
şi-mi ard rug de frunze
când trec prag spre apus...
iarna mă îmbăt cu parfumul
zăpezilor...
troienite peste inima mea.

Comentarii
Mulţumesc Katherinei pentru apreciere!
Mulţumesc pentru popas şi comentariu, Rodica!
poemul emana caldura prin spicele-n parg, rugul de frunze si apusul... puritatea este data de parfumul zapezilor, iar troienele acopera unitatea umana, intocmai ca rugul de frunze. Scurt si cuprinzator
...drag popasul tău, Dan! Mulţumesc!
Frumoase versuri., felicitari !