Poezia este anotimpul plin de multă culoare,
Se apropie cu iubire in fiecare zi de o floare,
Primăvara mi s-a cuibărit și prin ani in suflet,
Este frumos al ploii neastâmpărat mare ropot.
Învăț, primăvara este in viață și inimă eternă,
Așez o rază de Soare să mă aștepte pe pernă,
Soarele solitar vine fericit printre verzi ramuri,
Și mi se încarcă toate privirile de vesele culori.
Soarele se odihnește iar lângă mine in grădină
După ploaie simt că o rază de Soare o să vină,
Mireasma și frunzele călătoresc printre flori,
Eu stau și privesc cerul senin in curte deseori.
Se odihnește Soarele pe patul verde de lalele,
Așa mai sunt mulți ani lângă mine multe zile,
Doar visul se oprește lângă un copac bătrân,
Câteodată un Soare în curtea timpului este bun
Printre pașii liniștiți ai frunzelor sunt visătoare,
Căldura verii să mi-o fure acum chiar mă doare
Scrie și cerneala timpului pe frunzele veștejite,
Numai cu ploile toamnei sunt toate acoperite.
Peste tot văd bine urmele galbene ale toamnei
Am schimbat acum tristă toate culorile hainei
Mă amăgește iar un alt răsărit rece de soare,
Se pregătește iar zăpada să revină pe cărare.
Mă învăluie nostalgic vântul înghețat al iernii
Sunt atât de triste la geamul meu razele Lunii
Fulgii de zăpadă se așează liniștiți pe tâmplă
Iarna cu fulgi mi se pare câteodată mai simplă
Umbra vrea printre anotimpuri să fie întuneric
Și am pregătit un ceai cald inflorit într-un ibric
Printre ghiocei, frunze, ploi și fulgi călătoresc
Și cu timpul anotimpurilor vieții mai vorbesc.
-->
Comentarii