Amor nebun în norii roşii;
Orgia morţii… se cunună
Toţi dumnezeii şi strămoşii
Spre-a lumii vii capăt să pună.
Furtuna se transformă-n valuri
Din hăul şi adâncul mării,
Copii şi mame deopotrivă
Zvâcnesc pierduţi în gustul sării,
În dinţii lavei trosnesc oase
Negrite-n sfârâit de carne
De moşi schilozi rămaşi în urmă.
Ies şobolanii din canale…
Unde poteci erau odată
Rânjită râpă-ofrandă cere,
Om bun sau rău nu socoteşte;
Izbeli şi tuse de durere.
Simfonic pier si devin una
Cu humusul jilav, in cor
Si putrezii si vii cantă
La lamele de malaxor.

Comentarii
Multumesc:)
Citit cu drag!