Apocalipsa vine când tac poeţii

Ninge amarnic frigul
în cuvinte
încep să se retragă
reflux fără flux
descoperind
cochilii în care 
marea
nu mai cântă…
cioturi de dinţi,
încremenite guri într-un strigăt
ca o scorbură fără fund,
un întuneric fără noapte,
un gol,
prea plin de sine-însuşi…
culorile se sting
rămâne griul, 
non-culoarea
zilei în care vânturile
vor scăpa din lanţuri şi
caii şchiopi se vor visa galop
atunci
poeţii se vor drapa în negru
şi înstrunându-şi lira
vor mai cânta o dată,
o virgulă,
un punct

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Multumesc, Lenus, si un an nou plin de bucurii si impliniri!

    Cu drag,

    Anca

  • Visă copilul şi-şi fugări coşmarul cu un zâmbet!... Cât lumea e cuvânt - poeţii sunt nemuritori! Drag, Gerra 5.gif5.gif5.gif 

  • Frumoase versuri

Acest răspuns a fost șters.
-->