aproape de sfârșit

 

când lumea fuge ca după vise frumoase

unii întind piciorul

se rup tibiile

se dizlocă umerii

și se râde cu glas spintecător

ți se opresc cuvintele explozând ochii

crapă venele gâtului

și plânsul ți-e tocmai în interiorul gol

te miri cum nu se aude

că nu te aude

nicio columba livia nu mai trece pe aici

ieri erau stoluri întinzând-și gâturile după firimituri

și amintirea lor mă zguduie

de la geam se văd mascații

sau poate că nu sunt ei

nu prea se vede clar

hey

cine sunt cei de colo

și ceilalți de dincolo

câți sunt și știrile nu erau înspăimântătoare

tocmai o masină a șters un pieton

șoferul era și mascat și grăbit

azi zboară mai multe avioane

strada mea este cam fără trecători

miroase a pustiu în orice moment

simt cum ating tronul Lui

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->